Cum se instalează un program în Ubuntu

Instalarea unui program în Ubuntu este o sarcină extrem de simplă. Ubuntu adaugă în mod implicit acele programe cele mai comune și puternic pe care îl are Linux, totuși, dacă avem nevoie de ceva software mai specific, îl putem instala cu ușurință urmând pașii pe care îi vom indica mai jos.

În Ubuntu și Linux în general, spre deosebire de cât de mult software este instalat în Windows, de obicei nu este necesar să căutați programul pe Internet, să îl descărcați și să instalați o mulțime de biblioteci necesare pentru ca acesta să funcționeze corect. Avem disponibile depozite (PPA), care sunt un fel de depozit centralizat care conține tot software-ul și care este mereu (relativ) actualizat. putem instala si noi Pachete DEB, că le vom găsi pe internet, Canonical snap sau Flatpak.

Există mai multe moduri de a instala un program în Ubuntu. Vă vom prezenta de la cel mai mic la cel mai înalt nivel de „complexitate”.

Ubuntu Software

Cel mai simplu și mai intuitiv mod dintre toate este prin această aplicație. De fapt, Ubuntu Software (fostul Ubuntu Software Center) nu este altceva decât un furculiţă de la GNOME Software conceput pentru a prioritiza pachetele snap. În acest magazin putem căuta orice tip de pachet și va apărea dacă se află în depozitele oficiale Ubuntu sau în Snapcraft, unde sunt încărcate pachete snap.

Pentru a-l accesa trebuie să facem clic pe pictograma Ubuntu Software, care se află de obicei în panoul lateral. Această aplicație este împărțită în mai multe secțiuni, toate accesibile din partea de sus:

• În stânga a tot ceea ce avem lupa, de unde putem efectua căutări.
• În centru avem secțiunile pentru:
  • Răsfoiți (după magazin).
  • Aplicații instalate, unde vom vedea ce avem instalat, deși nu apar toate pachetele.
  • Actualizări, unde vom vedea ce urmează să se actualizeze atunci când există pachete noi.

În ceea ce privește Ubuntu Software, mi se pare important să menționez din nou că este un magazin conceput pentru a prioritiza pachetele snap. Nativii Ubuntu sunt DEB, snaps-urile fiind cele care conțin ele însele software de bază și dependențe. Sunt o opțiune, dar s-ar putea să nu fie preferatele noastre. Dacă alegem să folosim Ubuntu Software, trebuie să ne uităm la meniul drop-down din dreapta sus. Aici vom vedea dacă o opțiune este în versiunea DEB; implicit ne va oferi pachetul snap. Ceea ce ne face să propunem o alternativă.

Software-ul GNOME

Cum voi instala software-ul GNOME dacă software-ul Ubuntu este același și este deja instalat? Ei bine, pentru că nu este și nici nu este aproape de a fi. Ubuntu Software are unele restricții și o filozofie pe care software-ul GNOME nu o are. Magazinul oficial Project GNOME oferă software-ul fără a prioritiza sau ascunde nimic, sau dacă prioritize something va fi opțiunea pachetului DEB, cea a vieții. Lucrul rău în a vorbi despre această opțiune în a doua poziție este că pentru a o folosi va trebui să instalăm magazinul cu penultima metodă, cu terminalul, și îi vom implementa întregul potențial adăugând suport pentru Flathub.

Odată ce l-am instalat, GNOME Software este aproape o copie a Ubuntu Software (de fapt este exact opusul). Vom cauta cu lupa, vom selecta un program, vom verifica sursa de origine si vom da click pe Instalare. Simplu ca buna ziua. Singura problemă este că pachetul nu apare în software-ul Ubuntu. Dacă căutăm „software gnome”, acesta apare ca instalat, dar nu este. Trebuie să-l instalăm așa cum am explicat în secțiunea consolă.

Managerul de pachete Synaptic

Synaptic este un sistem mai avansat instalarea și eliminarea aplicațiilor decât Ubuntu Software. Chiar și așa, mediul este grafic și foarte puternic și are control complet asupra aplicațiilor care sunt instalate pe sistem, dependențele acestora și diferitele versiuni de pachete care pot fi instalate în funcție de necesități. De la Ubuntu 12.04 Synaptic nu este instalat implicit, iar dacă vrem să-l folosim, trebuie să îl instalăm din software-ul Ubuntu, căutând Synaptic, sau de la terminal.

Pentru a deschide Synaptic vom face clic pe pictograma grilei, sau vom apăsa tasta Meta și vom căuta Synaptic. Cu acest manager putem instala, reinstala și elimina pachetele într-un mod grafic foarte simplu. Ecranul Synaptic, după cum puteți vedea, este împărțit în 4 secțiuni. Cele mai importante două sunt lista care include secțiunea de categorii (1) în partea stângă și secțiunea de pachete (3) în partea dreaptă. Selectarea unui pachet din listă va afișa o descriere a acestuia (4).

Pentru a instala un pachet vom selecta o categorie, facem clic dreapta pe pachetul dorit și selectăm Marcați pentru instalare sau vom face dublu clic pe numele pachetului. Vom marca în acest fel toate pachetele pe care dorim să le instalăm în sistem și facem clic pe butonul aplicar pentru ca instalarea dvs. să înceapă. Synaptic va descărca doar pachetele necesare din depozitele de pe internet sau din mediul de instalare.

De asemenea, puteți utiliza butonul Căutare pentru a găsi pachetele pe care dorim să le instalăm. Făcând clic pe acest buton putem căuta programe după nume sau descriere. Odată localizat programul pe care dorim să îl instalăm, facem dublu clic pe el pentru al instala. Dacă vrem să ștergem un program, tot ce trebuie să facem este să facem clic dreapta pe el și să selectăm Scoate o Ștergeți complet.

În toate cazurile, modificările vor intra în vigoare odată ce facem clic pe butonul Aplicare.

Managerul de pachete Synaptic, cum ar fi Ubuntu Software, are grijă să rezolve singur dependențele pachetului pentru ca aplicațiile să funcționeze corect. În același mod, este posibil să-l configurați pentru a instala pachetele recomandate care, fără a fi cerute de aplicație, pot îndeplini alte funcții suplimentare. Dacă vrem să activăm acest comportament, putem merge la configurație > preferinţeși în filă General bifeaza casuta Tratați pachetele recomandate ca dependențe.

pachete flatpak și pachete snap

După cum am explicat, Ubuntu nu acceptă pachete flatpak după o nouă instalare. De fapt, Canonical nu-i place foarte mult ideea și software-ul Ubuntu Nici măcar nu suportă flatpak-uri.; este modificat astfel încât suportul să nu poată fi adăugat, sau cel puțin nu într-un mod ușor care a fost vreodată partajat în comunitatea Linux. Pachetele Snap pot fi instalate direct din Ubuntu Software, iar instalarea lor este la fel de simplă ca orice alt pachet, deși pot fi instalate și din terminal, așa cum vom explica în punctul următor.

Lucrul este diferit când vrem să instalăm pachete flatpak. După cum am explicat în acest articol, mai întâi trebuie să instalăm pachetul „flatpak”, apoi „gnome-software”, deoarece magazinul oficial Ubuntu nu le acceptă, apoi un plugin pentru GNOME Software și apoi adăugați depozitul Flathub. La repornire, pachetele flatpak apar ca o opțiune în software-ul GNOME, dar nu și în software-ul Ubuntu.

Despre acest tip de pachete au atat snap-ul cat si flatpak-ul tot ceea ce este necesar (software și dependențe) pentru ca un program să funcționeze. Lucrul bun la ei este că se actualizează foarte repede și funcționează pe orice distribuție Linux și, de fapt, există unele programe care pot fi găsite doar în Flathub (flatpak) sau Snapcraft (snap). Sunt o opțiune de luat în considerare, dar pentru a le avea pe toate, merită să utilizați software-ul GNOME.

Prin consolă

Până acum am văzut modul grafic de a instala programe în Ubuntu. În continuare vom vedea cum să facem același lucru, dar prin terminal. Deși mulți utilizatori sunt descurajați de tot ce ține de „ecranele negre”, trebuie să știți că această metodă nu este deloc complicată. Dimpotriva, este mai confortabil și simplu și, desigur, mai rapid.

Pentru a instala software pe Ubuntu cu această metodă, primul lucru de făcut este să deschideți terminalul, în mod logic. O putem face din pictograma grilă sau apăsând tasta Meta și căutând „terminal”, și se deschide și prin apăsarea combinației de taste Ctrl+Alt+T, atâta timp cât scurtătura nu a fost modificată, fie prin utilizator sau pentru că Canonical decide așa în viitor. Din terminal, ceea ce putem face este:

• Instalarea pachetelor:

sudo apt install nombre-del-paquete

• Instalați mai multe pachete:

sudo apt install nombre-del-paquete1 nombre-del-paquete2 nombre-del-paquete3

• Dezinstalați pachetele:

sudo apt remove nombre-del-paquete

• Dezinstalați un pachet și fișierele de configurare asociate:

sudo apt remove --purge nombre-del-paquete

• Actualizați lista de pachete disponibile în depozit:

sudo apt update

• Actualizați toate pachetele instalate pe computer:

sudo apt upgrade

• Instalați un pachet snap:

sudo snap install nombre-del-paquete

• Dezinstalați un pachet snap:

sudo snap remove nombre-del-paquete

• Actualizați pachetele snap:

sudo snap refresh

Odată ce executăm comanda, sistemul ne poate întreba dacă vrem să instalăm pachetul pe care l-am selectat și pe celelalte care depind de acesta, arătându-ne anumite detalii precum numele complet, versiunea sau dimensiunea acestuia. Vom răspunde afirmativ și vom aștepta pentru a termina instalarea.

pachete .deb

Dacă ceva ce vrem să instalăm nu este disponibil în depozitele oficiale, nici ca snap sau flatpak, este probabil ca dezvoltatorul său să îl ofere ca pachet .deb. De exemplu, dacă dorim să instalăm browserul web Vivaldi, putem căuta tot ce ne dorim în Software-ul GNOME și nu îl va găsi chiar dacă am activat suportul pentru pachetele flatpak. Interesant este că este disponibil în depozitele oficiale Manjaro, dar nu este în majoritatea lor pentru că are un pic de o sută (nu-mi amintesc dacă este 4% sau 6%) corespunzător interfeței grafice care nu este. sursa deschisa. În cele din urmă, dacă vrem să instalăm Vivaldi pe Ubuntu, trebuie să o facem folosind pachetul său .deb.

Fie că este vorba de Vivaldi sau de orice alt program, putem instala pachetul său DEB descarcându-l de pe site-ul său oficial și instalându-l. O putem face în diferite moduri:

• Faceți dublu clic și instalați-l astfel încât să nu le deschidă. Software-ul Ubuntu se va deschide probabil.
• Faceți clic dreapta și alegeți „Instalare software”, care va deschide Software-ul GNOME dacă îl avem instalat.
• Într-un terminal, tastați sudo dpkg -i nume_pachet (merita sa-l tragi in terminal pentru a nu gresi daca numele este lung).

Ceva interesant de remarcat este că multe dintre aceste pachete ne adaugă la depozitul oficial al proiectului pentru a fi actualizat în viitor.

Acesta este sfârșitul acestui ghid în care v-am arătat diferite moduri de a instala pachete în Ubuntu. Sperăm că vă va fi de folos.