În articolul următor vom analiza cum putem instala Batocera pe Ubuntu folosind VirtualBox. Batocera.linux este un sistem de operare specializat în retrogaming. Acest sistem are avantajul că poate fi instalat pe un USB bootabil, pe hard disk-ul oricărui computer pe care îl avem acasă, sau ne va permite și să creăm o mașină virtuală și să o folosim de acolo. Acest ultim caz va fi cel pe care îl vom vedea în rândurile următoare.
Batocera include multe caracteristici și este construit folosind cei mai buni emulatori de jocuri. Pe lângă faptul că este complet gratuit, include implicit câteva jocuri retro în instalarea sa și de parcă nu ar fi de ajuns, ne va oferi posibilitatea de a încărca ROMS pentru a adăuga mai multe jocuri.
Ce este Retrogaming?
Presupun că astăzi, nu toată lumea este familiarizată cu mașinile extraterestre care se aflau în arcade cu câțiva ani în urmă. Tociștii jocurilor video au petrecut ore întregi jucându-se pentru a ucide marțieni în ei.
Aceste tipuri de jocuri au fost foarte populare în anii 80., în care aparatele de jocuri video au proliferat în instituții publice precum arcadele și barurile. În plus, apariția micilor computere personale a ajutat la răspândirea acestuia.
Retrogaming-ul poate fi definit ca nostalgie pentru acest tip de joc, precum Martiens sau Pac-Man. Este cunoscut sub numele de retrogaming, în spaniolă „a juca clasicii”, la hobby-ul de a juca și de a strânge echipamente vechi, jocuri video și jocuri arcade.
Instalați Batocera în VirtualBox
Unul dintre avantajele lui Batocera.linux este că este foarte ușor de instalat și oferă și compatibilitate cu o multitudine de dispozitive:
- PC-uri mai vechi pe 32 de biți.
- PC-uri moderne pe 64 de biți.
- Calculatoare și laptopuri MacOS.
- Batocera.linux pentru console portabile (Anbernic RG351P, carcasă GPi, Odroid Go Advance etc...)
- Raspberry Pi (Raspberry Pi 0 W/WH, Raspberry Pi A/A+, Raspberry Pi B/B+ etc...)
- Box TV cu anumite procesoare (Libretech H5, Amlogic S905/S905x, Orangepi-pc, etc...)
- Si altii …
După cum este evident, pentru a utiliza Batocera în VirtualBox este necesar să aveți instalat acest software de virtualizare cu care să putem folosi discul vdi pe care urmează să-l creăm. în afară de va fi necesar să aveți instalat și pachetul de extensii Oracle VM VirtualBox (cunoscut și sub numele de „Adăugiri pentru oaspeți”).. Dacă nu îl aveți instalat pe sistemul dumneavoastră Ubuntu, puteți urma instrucțiuni care au fost postate pe acest blog cu ceva timp în urmă.
Descărcați o versiune de Batocera.linux
După instalarea VirtualBox, primul pas de urmat este să intri pe pagina de descărcare a site-ului oficial Batocera și descărcați imaginea care corespunde dispozitivului dvs. Pentru acest exemplu am ales să descarc versiunea Desktop/Laptop standard.
Odată ce descărcarea este făcută, vom avea în sistemul nostru o imagine a Batocera în „IMG.GZ”. ceea ce va trebui dezarhivați și extrageți imaginea IMG.
Convertiți fișierul IMG într-un VDI
Pasul cheie pentru a putea folosi Batocera în Virtualbox va fi convertiți fișierul Batocera IMG într-un VDI. Acest lucru se poate face din linia de comandă (Ctrl+Alt+T), situându-ne în folderul în care avem salvat fișierul .IMG, este necesar doar să folosim comanda:
VboxManage convertdd batocera-x86_64-33-20220203.img batocera.vdi
Deoarece dimensiunea discului implicit va scădea, mai ales dacă vrem să adăugăm ROMS și BIOS, o putem schimba pentru a o face mai mare. Acest lucru se poate face și prin terminal (Ctrl+Alt+T). Pentru a crea o imagine de 20 GB de dimensiune fizică cu discul vdi pe care tocmai l-am creat, comanda de utilizat va fi următoarea:
VboxManage modifyhd batocera.vdi --resize 20000
Creați mașina virtuală
Odată ce VirtualBox este pornit, va trebui doar să facem clic pe „Nuevo”. Deci putem începe creați o mașină virtuală pentru sistemul nostru de jocuri retro.
În primul ecran pe care îl vom vedea, va trebui dați-i un nume și indicați ce tip de sistem folosește. Trecem la următorul ecran făcând clic pe „următor".
Următorul pas va fi indica dimensiunea memoriei. Deși Batocera nu necesită prea multă memorie, treaba lui este să nu rămâi scurt, dar să nu meargă nici prea departe. Acest lucru va depinde de câtă memorie aveți disponibilă. Continuăm făcând clic pe „următor".
Acum va apărea o altă fereastră pe ecranul în care mergem selectați hard disk-ul .vdi pe care l-am creat în liniile de mai sus (pentru acest exemplu l-am numit batocera.vdi). Putem face acest lucru făcând clic pe pictograma indicată în următoarea captură de ecran și selectând-o în folderul în care o avem salvată. Pentru a finaliza, faceți clic pe „Crea".
Acum avem mașina virtuală Batocera creată și gata de funcționare. Deși mai trebuie modificați unele lucruri în preferințele acestei mașini. Dacă selectăm mașina nou creată, putem accesa preferințele acesteia făcând clic pe butonul din partea de sus a ferestrei care spune „configurație".
În fereastra care se va deschide, vom vedea că avem o listă în stânga. În această listă va trebui să selectăm opțiunea „Sistem”. Acest lucru va afișa trei file în partea dreaptă a ferestrei. Acolo vom merge la cel numit „Procesor". În numărul de procesoare vom indica „2”, cu care Batocera va funcționa mai ușor.
Apoi vom merge la opțiunea „Ecran”, pe care îl vom găsi în partea stângă a ecranului. Acest lucru va redeschide trei file din partea dreaptă. În fila numită „Ecran” hai să încărcăm memoria video (aceasta va depinde de cantitatea de memorie pe care o puteți folosi). De asemenea, vom activa accelerarea 3D.
Un alt lucru pe care va trebui să-l facem va fi în opțiunea „Roșu”, care poate fi găsit în partea stângă a ferestrei. Acest lucru va deschide patru file în partea dreaptă. În primul vom face activați adaptorul de rețea (dacă nu este deja activat) și în meniul derulant vom selecta „Adaptor de podMatei 22:21. Astfel vom avea mașina virtuală în aceeași rețea cu computerul gazdă.
Cu aceasta vom fi terminat configurarea mașinii virtuale, așa că acum putem face clic pe «accepta» pentru a închide fereastra de setări. În acest moment, Rămâne doar să porniți mașina virtuală pe care o creăm.
După cum vom vedea, Batocera va începe să pornească arătându-ne un ecran ca următorul.
O privire rapidă la Batocera
Înainte să începi să joci ceva, trebuie să căutați în meniul de setări. Pentru a-l accesa, trebuie doar să apăsați tasta „Spațiu”.. Aici putem traduce Batocera în spaniolă (printre alte limbi) și modificați numeroasele opțiuni de personalizare pe care le oferă. Pentru a afla mai multe despre configurație, este recomandabil să parcurgeți Proiect Wiki.
După ce a tradus interfața în spaniolă, și faceți configurațiile pe care le considerăm necesare (asta va depinde de fiecare utilizator), putem arunca o privire la jocurile cu care vine Batocera.linux.
După cum am spus rândurile de mai sus, putem instala mai multe jocuri folosind ROMS-urile corespunzătoare. De asemenea, vom vedea că emulatoarele pe care le aduce cu ea nu sunt atât de mulți pe cât ne-am dori, deși ne va permite să adăugăm mai mulți folosind BIOS-ul corespunzător.
Dacă avem mașina virtuală pornită și apăsăm tasta „F1” vom vedea că se deschide un explorator de fișiere unde putem găsi diferite foldere. Dar cele care ne interesează cel mai mult sunt folderul ROMS, în care va trebui să punem jocurile pe care vrem să le încărcăm în Batocera (in interior vom gasi cate un folder pentru fiecare emulator), și folderul BIOS, în care va trebui să lipim BIOS-ul pentru ca emulatorii să se încarce.
ROM-urile
Practic este vorba de jocuri. Cum spuneam, Batocera include câteva exemple de jocuri gratuite și open source, dar nu include jocuri oficiale sau originale pentru nicio consolădeoarece asta este ilegal. Batocera este conceput astfel încât utilizatorii să poată juca copiile de rezervă ale jocurilor pe care le avem deja în format fizic.
Având clar cele de mai sus, ROMS-urile vor trebui copiate manual într-un folder specific al sistemului. Pe lângă faptul că putem folosi managerul de fișiere Batocera, la fel ca atunci când am creat mașina virtuală, am configurat dispozitivul de rețea ca „Adaptor de pod”, vom vedea asta Pe computerul gazdă, în opțiunea de rețea, vom avea disponibilă o locație numită Batocera (Distribuire a unui fisier). Acesta va fi cazul atâta timp cât mașina virtuală creată de noi este pornită.
În această locație, vom găsi folderul „Distribuie”. Acolo vom vedea sistemul de fișiere Batocera, în care vom găsi folderele pentru ROMS. În interiorul acestui folder vom vedea o mulțime de subdosare, fiecare corespunzând unei console retro diferite. De exemplu, în folderul „megadrive” vom lipi jocurile MegaDrive, în folderul „dreamcast” jocurile DreamCast și așa mai departe cu restul.
bios-ul
După cum am indicat mai sus, emulatoarele pe care le aduce Batocera nu sunt tot ceea ce ne poate interesa. Unii emulatori precum Neo Geo și unele mașini arcade necesită instalarea de fișiere suplimentare pentru a citi jocurile. Acestea sunt fișierele BIOS, pe care va trebui să le copiam în folder /share/bios din Batocera. Îl putem accesa fie din exploratorul de fișiere Batocera (“F1”), fie prin opțiunea de rețea a computerului gazdă.
Fișierele BIOS conțin cod proprietar, deci nu sunt incluse în distribuția acestui sistem și nici nu sunt disponibile pe site-ul oficial Batocera.. Deci, dacă cineva le dorește, va trebui să le caute pe propriul risc.
Odată ce avem totul pe placul nostru, va trebui doar să selectăm sistemul pe care vrem să-l emulăm, să alegem un joc și de acolo să ne distrăm. Pentru a afla mai multe despre instalare și cum să lucrați cu acest proiect, utilizatorii pot consultați Wiki o site-ul proiectului batocera.