NFS sau Network File System este un protocol de sistem de fișiere distribuit, creat inițial, de Sun Microsystems. Prin NFS, unui sistem i se poate permite să partajeze directoare și fișiere cu alte persoane printr-o rețea.
În partajarea de fișiere NFS, informațiile despre sistemele la distanță pot fi accesate de utilizatori și chiar de programe aproape ca și cum ar fi locuit pe o mașină locală.
NFS operează într-un mediu client-server unde serverul este responsabil pentru gestionarea autentificării, autorizării și gestionării clientului, precum și a tuturor datelor partajate într-un anumit sistem de fișiere.
După autorizare, orice număr de clienți pot accesa datele partajate ca și cum ar fi prezente în stocarea lor internă.
Configurarea unui server NFS pe sistemul Ubuntu este foarte simplă. Tot ce trebuie să faceți este să efectuați câteva instalări și configurații necesare, atât pe server, cât și pe mașinile client, și sunteți bine să mergeți.
În acest articol, Vom explica pas cu pas cum să configurați un server și un client NFS care să le permită să partajeze fișiere de la un sistem Ubuntu la altul.
Configurarea serverului NFS
Pentru a configura sistemul gazdă să partajeze directoare, va trebui să instalăm serverul Kernel NFS și apoi să creăm și să exportăm directoarele pe care dorim să le acceseze sistemele client.
acum, vom deschide un terminal cu Ctrl + Alt + T și în el vom executa următoarea comandă:
sudo apt install nfs-kernel-server -y
Odată ce instalarea este finalizată, acum vom crea un folder pe care dorim să îl partajăm cu sistemul client, acesta va fi un folder de export.
În acest exemplu Vom crea dosarul în directorul curent unde ne aflăm, dar puteți alege calea care vă place cel mai mult.
În terminal vom tasta:
sudo mkdir -p carpeta-compartida
Deoarece dorim ca toți clienții să acceseze directorul, Vom elimina permisiunile restrictive din folderul de export prin următoarele comenzi:
sudo chown nobody: nogroup carpeta-compartida sudo chmod 777 carpeta-compartida
Este important ca, dacă se află într-o altă cale, să o plasați în regulă, deoarece dacă lăsați un singur spațiu, puteți schimba permisiunile directoarelor din sistemul dvs.
Acum toți utilizatorii tuturor grupurilor din sistemul client vor putea accesa „folderul partajat”.
Acum, în acest folder creat, puteți plasa tot conținutul pe care doriți să îl partajați.
Exportați directorul partajat
După crearea folderului de export, va trebui să acordăm clienților permisiunea de a accesa computerul server gazdă.
Această permisiune este definită prin fișierul de export situat în folderul / etc de pe sistemul dvs.
Utilizați următoarea comandă pentru a deschide acest fișier cu Nano:
sudo nano /etc/ exports
Odată ce ați deschis fișierul, puteți permite accesul la folderul pe care l-au creat cu următoarea comandă:
/ruta/de/la/ carpeta-compartida ip-de-cliente (rw, sync, no_subtree_check)
O puteți adăuga mai mulți clienți adăugând următoarele linii în fișier:
/ruta/de/la/carpeta-compartida ip-de-cliente-1 (rw, sync, no_subtree_check)
/ruta/de/la/carpeta-compartida ip-de-cliente-2 (rw, sync, no_subtree_check)
Sau puteți pune un interval IP după cum urmează:
/ruta/de/la/carpeta-compartida ip-de-cliente1/24 (rw, sync, no_subtree_check)
Permisiunile „rw, sync, no_subtree_check” definite în acest fișier înseamnă că clienții pot efectua:
rw: operații de citire și scriere
sincronizare: scrieți orice modificări pe disc înainte de a le aplica
no_subtree_check - Previne verificarea subarborelui
După ce ați făcut toate configurațiile de mai sus pe sistemul gazdă, acum este timpul să exportați directorul partajat:
sudo exportfs -a
În cele din urmă, Pentru ca toate setările să aibă efect, reporniți serverul kernel NFS după cum urmează:
sudo systemctl restart nfs-kernel-server
Un pas important este să verificați dacă paravanul de protecție al serverului este deschis clienților, astfel încât aceștia să poată accesa conținutul partajat.
sudo ufw allow from ip/rango to any port nfs
Rămânând așa ceva:
sudo ufw allow from 192.168.1.1/24 to any port nfs
Acum, când verificați starea firewall-ului Ubuntu prin următoarea comandă, veți putea vedea starea Acțiunii ca „Permite” pentru IP-ul clientului.
sudo ufw status
Serverul dvs. gazdă este acum gata să exporte folderul partajat către clienții specificați prin serverul kernel NFS.
Configurarea computerului client
Acum este momentul să faceți câteva configurații simple pe computerul client, astfel încât folderul partajat de la gazdă să poată fi montat pe client și apoi accesat fără probleme.
Pentru aceasta vom instala clientul NFS cu următoarea comandă:
sudo apt-get install nfs-common
Sistemul clientului dvs. are nevoie de un director în care tot conținutul partajat de serverul gazdă poate fi accesat în dosarul de export.
Puteți crea acest folder oriunde în sistemul dvs.
sudo mkdir -p carpeta-cliente
Acum, folderul pe care l-ați creat în pasul anterior este la fel ca orice alt folder din sistemul dvs., cu excepția cazului în care montați directorul partajat de la gazdă în acest folder nou creat.
Utilizați următoarea comandă pentru a monta folderul partajat de la gazdă la un folder de montare de pe client:
sudo mount IPdelserivdor:/ruta/de/la/carpeta-compartida /ruta/carpeta-cliente
Comanda este mai mult sau mai puțin după cum urmează:
sudo mount 192.168.1.1:/home/servidor/carpeta-compartida /home/cliente/carpeta-cliente
Acum este timpul să testați conexiunea mergând în dosarul de la mașina sau mașinile client și să verificați dacă conținutul partajat este acolo.
Ce protocol este mai rapid pentru transferul de fișiere? NFS sau samba
ce protocol este mai rapid pentru transferul de fișiere? NFS sau samba
Bună Luis, viteza depinde într-adevăr de rețeaua ta.
Samba și NFS sunt două protocoale diferite.
Samba este folosit pentru a partaja dosare care pot fi accesate din orice alt sistem (Android, Windows, Linux etc.)
NFS este un protocol care este instalat în modul server pe mașina unde aveți folderul pe care doriți să îl partajați și ca client pe mașina Linux unde doriți să îl montați ca și cum ar fi un sistem de fișiere local (îl puteți monta în fiecare sesiune sau configurați-l în fișierul fstab astfel încât să fie montat de fiecare dată când porniți).
Sper că am clarificat puțin diferența.
Îmi dă o eroare, nu ați pus exemple, eroare de sintaxă. Lăsați spații greșite, așa că nu știu unde sunt erorile.
Nu-mi are rost.