Linux înseamnă servere web, și este acela între Apache și nginx au o bună parte din această piață absolut dominată și se știe că acest lucru se datorează nu numai cât de puternice sunt ambele alternative, dar mai ales opțiunilor bune pe care le avem pentru monitorizați site-ul nostru web cu oricare dintre ei. Și este că această sarcină este extrem de importantă pentru cei care lucrează ca administratori de sistem și trebuie să știe în permanență dacă serverele funcționează și în ce mod o fac.
Dar, alături de soluții bine stabilite și cu utilizare avansată precum Zenoss sau Nagios, avem un număr mare de instrumente mai simple pe care le putem folosi pentru a monitorizați serverul nostru Linux mai simplu, mai accesibil utilizatorilor din aval. Și acum vom examina un apel linux-dash, foarte complet și simplu de instalat și de utilizat.
Să vedem atunci, cum se instalează linux-dash pe Ubuntu și cu Nginx ca server web (Am luat această opțiune peste cea a lui Apache, deoarece este cea care a crescut cel mai mult în ultimele luni). Pentru început, ca întotdeauna apelăm la linia de comandă pentru a introduce următoarele:
sudo apt-get install git nginx php5-json php5-fpm php5-curl
Apoi dezactivăm configurația implicită în Nginx:
sudo rm / etc / nginx / sites-enabled / default
Acum trebuie să edităm fișierul /etc/ngingx/conf.d/linuxdash.confși vom stabili că Nginx folosește portul 8080, deci conținutul fișierului ar trebui să fie după cum urmează:
Server {
server_name $ domain_name;
asculta 8080;
rădăcină / var / www;
index index.html index.php;
access_log /var/log/nginx/access.log;
error_log /var/log/nginx/error.log;locație ~ * \. (?: xml | ogg |mp3| mp4 | ogv | svg | svgz | eot | otf | woff | ttf | css | js | jpg | jpeg | gif | png | ico) $ {
try_files $ uri = 404;
expiră max;
access_log off;
public add_headerPragma;
add_header Cache-Control "public, trebuie revalidat, proxy-revalidat";
}location / linux-dash {
index index.html index.php;
}# PHP-FPM prin sockets
locație ~ \ .php (/ | $) {
fastcgi_param SCRIPT_FILENAME $ document_root $ fastcgi_script_name;
fastcgi_split_path_info ^ (. +? \. php) (/.*) $;
fastcgi_pass unix: /var/run/php5-fpm.sock;
if (! -f $ document_root $ fastcgi_script_name) {
404 reveni;
}
try_files $ uri $ uri / /index.php?$args;
include fastcgi_params;
}
}
Acum trebuie configurați php-fpm, unul dintre pachetele pe care le-am instalat în primul pas, pe care îl facem editând fișierul /etc/php5/fpm/pool.d/www.conf, pentru a adăuga parametrii „utilizator”, „grup” și „ascultare” (restul fișierului poate fi lăsat neschimbat:
utilizator = www-date
grup = www-date
asculta = /var/run/php5-fpm.sock
În sfârșit suntem pregătiți să instalați linux-dash, care nu are PPA, dar instalăm din github:
git clone https://github.com/afaqurk/linux-dash.git
sudo cp -r linux-dash / / var / www /
sudo chown -R www-data: www-data / var / www
Pentru a termina, trebuie doar să repornim serverul Nginx împreună cu php5-fpm:
reporniți serviciul sudo php5-fpm
sudo serviciu nginx repornire
Acum, că am instalat acest instrument, vom continua cu cele ce urmează, adică să vedem cum să-l folosim eficient monitorizați serverul nostru Linux, și pentru aceasta trebuie să pornim browserul web, să deschidem o filă și să introducem adresa URL a serverului nostru, urmată de portul 8080 și de instalarea linux-dash, care după parcurgerea pașilor de mai sus ar trebui să fie ceva de genul:
http://<linux-IP-address>:8080/linux-dash/
După cum vedem, interfața linux-dash este destul de simplă și constă dintr-o placă în care putem vizualiza diverse widget-uri și în ele proprietățile sistemului, widget-uri pe care, pe de altă parte, le putem rearanja după bunul plac pentru a ne acomoda preferințele cât mai bine posibil și putem folosi teme pentru a adapta aspectul linux- intră în sistemul nostru. Printre diferiții parametri pe care îi vom putea monitoriza cu linux-dash avem informațiile generale ale sistemului (sistemul de operare, memoria RAM, numărul de nuclee), utilizarea discului și a fiecărei partiții montate a sistemului, pluginuri instalate (mysql, openssl, python etc.) și apoi toate informațiile legate de conectivitate: interfețe active (cu informații despre fiecare dintre ele), viteza de descărcare și încărcare a serverului, numărul de conexiuni de intrare și ieșire, ping , utilizatori conectați și procese active printre alte câteva lucruri.
După cum putem vedea, este o soluție destul de completă și cel mai bun dintre toate, foarte simplu de instalat și de început, așa că nu trebuie să fim utilizatori avansați pentru a profita de aceasta. Sperăm că acești pași au fost de folos pentru ca cititorii noștri să fie încurajați să-l încerce, deoarece în mai multe cazuri vor găsi o surpriză foarte plăcută.